Proprietățile și conținul testerului sunt identice cu ale produsului. Nu există diferențe de concentrație între tester și produs.

Eau de parfum = cea mai concentrată „apă”; conține cea mai mare cantitate de ulei de parfum (15-18% ulei de parfum în alcool 80-90 grade), în raport cu apa de colonie și cea de toaletă. Se prescurtează EDP.

Indiferent de sex, este recomandată folosirea într-o anumită ordine a produselor cosmetice.

De exemplu:

• Pentru curățare:
  • Șampon și balsam – se obține, prin combinarea lor, un miros ușor, asociat senzației de lejeritate a părului;
  • Gel de duș – este un gel revigorant, care curăță fără a neglija aportul uleiurilor naturale;
  • Săpun – dă o senzație de curățenie, prospețime și lasă un miros ușor.
• Pentru parfumare:
  • Apa de toaletă – reprezintă calea cea mai bună de a dobândi un miros plăcut, care să se mențină pe durata întregii zile.
• Pentru reîmprospătare:
  • Antiperspirant/deodorant – reprezintă modalitatea perfectă de a desăvârși protecția, păstrând prospețimea cotidiană
  • Talc – este ușor parfumat și absoarbe excesul de hidratant, lăsând pielii o senzație de răcoare și confort; previne iritarea când este folosit după duș.

• Nu mirosiți un parfum direct din flacon. Aplicați-l pe interiorul încheieturii mâinii și asteptați să se evapore alcoolul. Abia atunci îl puteți mirosi, lăsându-l să urce lent spre nas.
• Nu tulburați proaspătul miros pus pe mână, frecându-l, lăsați-l să evolueze natural.
• Nu încercați mai mult de trei parfumuri deodată, fiindcă simțul olfactiv se adaptează foarte repede și v-ar putea înșela într-o justă apreciere.
• Pulverizați extractul în zonele de puls ale corpului (spatele urechii, carotida, clavicula, încheietura mâinii, a antebrațului sau a genunchiului).
• Nu amestecați două parfumuri diferite; evitați suprapunerea. În schimb, extractul și apa de toaletă a aceluiași produs se comportă excelent împreună.
• Protejați parfumul de soare, lumină și căldură.
• Nu vă parfumați atunci când mergeți la plajă, deoarece pot apărea pete pe piele, în locul aplicării parfumului. Folosiți, în schimb, apele de toaletă fără alcool.
• Evitați parfumarea țesăturilor, deoarece parfumul ar putea lăsa pete sau ar putea căpăta un alt miros (în cazul materialelor sintetice).
• Evitați amestecul dintre deodorantul citric, proaspăt, și parfumul dulceag, sau cel dintre dintre deodorantul floral-dulce și parfumul verde.
• Zilele de vară presupun mirosuri ușoare. Cu cât aerul este mai cald, cu atât mai repede și mai ușor se va infiltra parfumul în mediu. Mirosurile grele tind să devină mai puternice în zilele umede și tropicale.
• Inamicii de bază ai unui parfum delicat sunt aerul, căldura și lumina. Odată deschis flaconul, o anumită deteriorare devine inevitabilă, datorită aerului ce pătrunde în interior, cantitatea acestuia crescând simultan cu diminuarea lichidului din flacon. Notele de vârf (cele mai volatile) vor suferi primele, iar caracterul parfumului se va schimba. […] Folosiți parfumul și accesoriile parfumate, dar nu exagerați. Cercul perfect al mirosului este măsurat la o lungime de braț distanța față de corp. Doar cei care pătrund în acest cerc trebuie să simtă parfumul persoanei respective.

Întrebările pe care trebuie să și le pună fiecare înainte de alegerea unui parfum sunt următoarele: Care sunt mirosurile care au contat în viața mea? Care sunt florile mele preferate? Care sunt culorile mele fetiș? Care sunt gusturile mele preferate – zahărul, piperul, aroma arzătoare de mirodenii, miresmele pudrate sau gustul vaniliei; Oare, vreau un parfum prin care să mă remarc sau, dimpotrivă, doresc un miros timid, apropiat de cel al pielii? Există o nouă dragoste în viața mea? Doresc să aplic un nou mod de a seduce?

Un parfum se alege dimineața. În zori simțim mai bine, fiindcă nasul este mai proaspat. […]Nu vă parfumați înainte![…] Nu frecați parfumul pe piele, lăsați-l să vină singur spre nasul dumneavoastră – nu îl bruscați! Purtați-l cel puțin o oră, pentru a avea timp să-i apreciați cele trei note. Nu încercați un parfum după ce ați făcut sport sau ați lucrat din greu și nici dacă nu sunteți într-o bună dispoziție sau dacă suferiți de vreo boală care vă afectează simțurile. Nu cereți părerea unei prietene sau unui prieten – parfumul este ceva personal. Pentru revenirea simțului la normal după mirosirea unui parfum, se pot mirosi boabe de cafea sau un obiect personal (de exemplu, un tricou).

După ce am cumpărat un parfum este bine să știm că el trebuie păstrat după anumite reguli pentru a beneficia la maxim de proprietățile sale. În general, un parfum are termen de valabilitate 36 luni de la deschidere (verificați informația pe ambalajul produsului, anumite ape pot avea un termen mai scurt, depinde de recomandarea producătorului). Dușmanii declarați ai parfumului sunt: lumina naturală/artificială, căldura/frigul și umiditatea.

Iată câteva reguli importante:

• Nu păstrați parfumul în baie întrucât proprietățile sale se vor deteriora. Indicat este un dulap, într-un loc uscat, departe de orice sursă de lumină, caldură, umezeală.
• Nu expuneți parfumul în lumină. Păstrați parfumul în cutia sa, într-un dulap, la intuneric.
• Notați, eventual, pe sticlă data deschiderii sale, astfel încât să cunoașteți exact termenul său de valabilitate.
• Dacă parfumul pe care îl folosiți nu are atomizor și aerul poate pătrunde în flacon, verificați, după fiecare parfumare, ca flaconul să fie perfect închis.

• Anotimp. Se știe că substanțele din parfum se activează la căldură. Acesta este și motivul pentru care un parfum se aplică în zonele corpului ce degaja căldură (unde este puls): gât, decolteu, încheietura mâinii etc. Anotimpul cald va dezvalui mai ușor aromele proaspete, iar cel friguros ne va face să ne îndreptăm atenția spre cele mai puternice: florale, orientale etc. Unul din motivele posibile pentru care ni se pare că un parfum nu are aceeași persistență poate fi, deci, anotimpul.
• Nivelul de hidratare. Un parfum va persista pe piele mai mult timp dacă ne vom hidrata. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nivelul nostru de hidratare scade și, deci, persistența va scădea. Folosiți loțiunile de corp din aceeași gamă și beți multă apă, astfel parfumul va persista mai mult pe piele.
• Starea de sănătate. Anumite boli pot denatura mirosul parfumului pe pielea noastră, de aceea este bine de știut acest lucru.
• Ceea ce am mâncat. Anumite ingrediente (exemplu: ceapă, usturoi, alte condimente) pot modifica, prin transpirație, mirosul pielii noastre, iar în contact cu parfumul ne pot denatura percepția asupra acelui parfum.
• Obișnuința. Cu timpul ne obișnuim cu mirosul unui parfum și nu îl mai simțim. Nu vă ingrijorați, cei de lângă dumneavoastră îl vor simți cu siguranță, deci, nu exagerați cu aplicarea sa. Cercul perfect al mirosului este măsurat de o lungime de braț distanță față de corp. Doar cei ce pătrund în acest cerc trebuie să simtă parfumul dumneavoastră.
• Simțul olfactiv, cu trecerea timpului, se degradează. Acuitatea maximă a mirosului este la 6 ani, aceasta scăzând treptat cu trecerea anilor. Cu vârsta, însă, crește finețea, puterea de diferențiere.
• Mirosul personal. Această trăsătură se moștenește și se poate recunoaște la membrii aceleași familii. Mamele își pot identifica bebelușii, iar aceștia pot încă de la vârsta de o săptămână să recunoască respirația mamei. Omul, asemenea animalelor, mirosea, la început, totul în jurul său. În Boemia secolului al XIX lea, înainte de căsătorie, tinerii erau lasați împreună o noapte, pentru a se cunoaște, iar expresia ce însoțea acel ritual era: „să se miroase unul pe altul”. Un trib mongolez mai practică și astăzi obiceul străvechi de a-și mirosi părul, mâinile în loc de salut.

Edițiile de vară, cele fară alcool, sunt variante mai „ușoare” ale unor parfumuri deja consacrate. Cu ce sunt diferite?

În general, edițiile de vară nu conțin alcool sau au o concentrație scăzută de alcool (substanță care în contact cu pielea, și în prezența razelor soarelui, poate crea leziuni la nivelul pielii) și pot fi variante mai proaspete ale parfumurilor clasice. Le recomandăm pe perioada verii, când oricum este foarte cald afară și mirosurile se degajă mai ușor și mai ales când dorim să mergem la plajă sau să petrecem mult timp în aer liber.

Nasul sau Parfumierul este persoana cea mai importantă din spatele unui parfum. Meseria de Parfumier are rădăcini vechi, fiind o îndeletnicire ce se putea învăța în trecut după mulți ani de ucenicie alături de un Maestru. Interesant este că acest mod a rămas și în prezent cea mai bună cale de pătrundere în secretele meseriei. Câteva nume mari, cum ar fi Fred Firmenich, Givaudan, familia Laire sau familia Roure, au pus bazele acestei industrii. Ei au dezvoltat această industrie prin crearea de laboratoare de cercetare în care activau parfumieri și chimiști deopotrivă.

În prezent există câteva școli, majoritatea în SUA și Anglia, ce acordă diplomă de Parfumier, dar cea mai prestigioasă și universal recunoscută este cea din Franșa: Școala de la Versailles. Cele două mari categorii de parfumieri ce există astăzi sunt: parfumierii clasici și parfumierii de materii prime. Parfumierul clasic se formează într-un laborator de creație, urmându-și maestrul în toată munca de creare a unui parfum. După această formare el poate alege să lucreze pentru o casă de produse sau să intre într-o casă de materii prime. Parfumierul clasic își concepe și realizează singur produsele. În prezent doar patru case dispun de un parfumier exclusiv: Chanel, Guerlain, Patou și Puig. Parfumierul de materii prime trebuie să adapteze un parfum la diversitatea liniei de îngrijire și va trebui să lucreze și pentru parfumeria industrială.

Din punct de vedere a vitezei de evaporare a unui parfum, structura acestuia este împărțită în trei etape de evaporare. Parfumul, deci, poate fi divizat în 3 părți ce alcătuiesc piramida olfactivă:

• Notele de vărf: se simt la început, când mirosim un parfum și durează între cinci și zece minute, și oferă un prim impact.
• Notele de mijloc: sunt notele care durează câteva ore și sunt reprezentate de buchete florale, note de mirodenii, ierburi aromatice etc
• Notele de bază: aceste note au proprietăți fixatoare, fiind substanțe ce nu permit evaporarea imediată a miresmelor ușoare. Multe dintre ele sunt neplăcute la mirosirea inițială, dar sunt cele care, în general, dau persistență unui parfum.

Putem distinge între 5000 și 10.000 de mirosuri, depinzând de simțul individual al mirosului.

Din momentul în care ne naștem. Un bebeluș de doar două zile poate să recunoască mirosul mamei și reacționează la mirosuri care nu îi plac sau îl atrag.

Probabil între 20 și 40.